18 mai 2018

Dupa trei ani... un chestionar:



De Ziua Europei – 9 mai 2018 – Chestionar.
44 subiecți, tineri de 14-15-16 ani în general, elevi – restanți la… „mileniu”:

apucase unul să-ntrebe asta („în ce mileniu suntem?”) –
și cum nu completase niciunul,
s-a vociferat de undeva (din asistență!) „3” și toți au știut J  

Doar scrisul, „caligrafia” – nu-i de analizat (sau n-ar fi corect),
pt. că au scris pe spatele scaunelor din față sau pe genunchi. În rest… 
jalnic. Apreciati Dvs. cam câți analfabeți funcțional:



·        - În timpul liber se plimbă, fac sport, „stau pe telefon”, stau afară, ascultă muzică ori vizionează seriale; cântă, învață ori muncesc – doar câte unul.
·        - Majoritatea nu merg undeva în vacanță sau în concediu cu părinții.
·        - 3 „citesc o carte”; tot cam atâția – reviste iar majoritatea „nu citesc”.
·        - Un trandafir, câteva animale de companie, un lănțișor de aur, ceas, ceva telefoane, o soră, bani de tatuaj și „sinceritate de ziua mea” – au fost toate cadourile pe lângă cele câteva „nimic”uri... ale altora, foarte sinceri, dintre ei.
·        - Copiii apreciază altfel, din perspectiva lor – ce le lipsește familiilor din care provin: deși unii, și nu puțini, se socot „nici bogat și nici sărac”, „mediu”, „ambele” sau „modest”  – acestora nu le lipsește nimic sau eventual „timpul liber” (deci – familiilor lor, adică, deduc, timp… împreună!); unora – ceva calculatoare le-ar mai lipsi; familiei unuia „bogat” – îi lipsește „o mașină”.
·        - Celor triști – unora, în familie, le lipsește „liniștea și fericirea” iar altora – banii; unuia „trist uneori” îi lipsesc „părinții lui dragi” iar altuia sărac dar vesel de felul lui – îi lipsește „un tată bun” că „mama e cel mai frumos cadou”. Avem și cazul căruia familiei îi lipsesc banii iar lui, prin urmare, îi lipsește „tot”.
·        - Și dintre cei veseli și dintre cei triști, 12 NU se consideră patrioți… – înțelegeți? (Înțelegeți cam cât i-am dezamăgit – noi, adulții!) Cam mulți din 44 – că doar 5 n-au răspuns. Unul „trist” – chiar „în niciun caz” nu se consideră patriot și „așteaptă să crească și să plece din țară” – „doctor când va fi mare”.
·        - Majoritatea NU se uită la tv. Ceilalți – la Pro tv, Cartoon Network, Antena, Prima tv, Național tv, Canal D, la desene câțiva și unul (dintre cei triști și ne-patrioți) „la știri”.
·        - Pt. acesta – „politicienii” sunt problema țării noastre și „corupția din interior” este de vină pt. ce se întâmplă rău în țară. Pt. alții – conducătorii, sărăcia, „prea mulți proști”, parlamentarii, corupția, „oamenii leneși”, politicienii, primarul, Iohannis, Băsescu, Dragnea, „oamenii inculți” și pt. mai mulți – „noi” (adică NOI, cred eu, adulții, totuși – că doar nu ei!)… Și cerșetorii, hoții, romii și nereciclarea deșeurilor – sunt alte „probleme care le ara țara noastră” identificate de adolescenți. Cei mai mulți nu fac nimic pt. asta sau nu pot; unul „realizează aceste probleme” iar altul știe că „nu poate face nimic singur”.
·        - Cei mai mulți știu toate astea de la tv. (totuși!); unul „s-a gândit”, altul „și-a dat seama”, unul știe „de la părinți” iar altul „de la lume”; 15 nu răspund.
·        - Un eveniment, un moment, fericire, bucurie, democrație, glorie, perioadă, evoluție, bucurie spirituală, „o realizare” – dar avem și cazuri, 6, pt. care „100 de ani de la Marea UNIRE din 1918” nu înseamnă nimic, nu reprezintă nimic, este „o zi oarecare” iar 16 nu răspund. Cred că stăm mai rău decât ne putem închipui...
·        - 24 sunt „mulțumiți de calitatea hainelor second hand”, 10 nu răspund (oare de ce?), 8 „nu” iar 2 „nu poartă” – adică… am aflat ce voiam și ce știam de fapt: că majoritatea românilor se îmbracă „de firmă” la „SH” și că doar „sub protecția anonimatului” își declină jena majoritatea… – căci daca-i întrebi, precis au fost la Mall (în excursie – dar asta nu specifică).   
·        - Dintre cei 30 care au un animal de companie – pe 21 „îi deranjează cerșetorii și gunoaiele”; dintre aceștia din urmă – unul reciclează, altul „nu face gunoi”, altul „nu le dă bani” cerșetorilor iar 18 „nu fac nimic pt. asta” + 5 dintre ceilalți iar 4 – „îi respectă” și-i „ajută dacă pot”. Dintre cei care n-au animale de companie, 7 – doar pe 3 îi deranjează cerșetorii și gunoaiele.  7 n-au răspuns.
·        - „Ce vrei să te faci când vei fi mare?” Polițist(ă), patron(i), inginer silvic, IT-ist(i), electrician, dansator, dansatoare, director, mecanic(i) auto, designer vestimentar, pompier, criminalist, cântăreț, constructor, medic, translator, avocat, detectiv, frizer, sportiv, psiholog, bucătar; 2 – „nimic”, unul – „de toate”, 8 „nu știu” ori „se gândesc”, 4 nu răspund iar unul „un om bun” și o altă persoană – „sănătoasă”.
·        - 2, 1 sau 3 copii și-ar dori majoritatea; „0” – doar 3 respondenți în timp ce unul își dorește 10.

Dumneavoastră ce vă doriți – de la lumea aceasta? Că eu #numairezist...
dar nu pot să fac nimic singur(ă) - vorba unuia dintre cei 44. 








23 aprilie 2015

(con)Damnatii...

(continuare; vezi si postarea precedenta!)


1997: ea, o romanca de 20 de ani; el, un tigan de 19. Prima declaratie de dragoste, Alexandru – s-a nascut de Ziua Europei urmatoare (alta coincidenta cu „9 Mai” nu doar cartierul)!
Apoi urmatoarele 9 declaratii: Marian, Daniel, Marius, Cristinel, Adrian, Alexandra, Monica, Emilia, Florin


Azi – ea, mama, tot domnisoara – cu numele! Si ultimii 2 sau 3 copii (n-am retinut exact) – nebotezati. N-au gasit nasi. Si nu doar…
Din cand in cand, incearca sa incapa printre ceilalti, printre noi, sa fie oameni obisnuiti, sa fie in rand cu lumea; cand li se pare „stramta”(si stramba!) – se razvratesc: degeaba s-au declarat romani caci copiii resimt discriminarea iar parintii, pentru ca nu-i pot absolvi de stigmat si saracie – sunt frustrati. Si iau masuri: nu trimit copiii la scoala; si se manifesta – de obicei in raport cu „autoritatea”. Si se „razbuna”: daca nu coopereaza – pierd periodic alocatia complementara.

 
Si sarac si cu principii – parca-i prea mult… Si-apoi principiile chiar daca-s doar „orgolii” – nu-s necesare. Nivelul acesta de saracie presupune implicit umilinta, smerenie, docilitate, servilism – cel putin in aparenta! – ca sa poti cere indurare si milostenie… nu doar de la Dumnezeu!



Acum incearca din nou sa se adapteze. Copiii – doritori sa frecventeze scoala si chiar dezghetati la minte. Sigur (s-)ar putea recupera daca frecventa ar fi constanta dar, din pacate, este in absoluta interdependenta cu relatiile sociale formale si cu… foamea: cand este prea mare (si-i des!) – „nu-i trimit flamanzi si fara pachet” zice mama. Acum tatal lucreaza din nou… Si spera toti!

Saracia te dezumanizeaza.  Daca consimti… Acestia cu incapatanare se cred cineva. Si sunt – pana se cred… Doar sa nu oboseasca! Ori sa nu-i convingem noi ca-s… nimeni. Deocamdata – primesc daca si ce li se ofera dinspre autoritati, cunostinte si prieteni. Nu (mai) cer – si asta-i culmea „orgoliului”, pe care daca nu l-ar avea – ar cersi, ar fura, ar da in cap… Inca rezista.

Noi – cati circumspecti si cati reticenti?

 Eu am ajuns aici la pranz – direct la desert: biscuiti. Vreo doua ceasuri ne-am imprietenit, cu fiecare care-cum a venit de la scoala. Doar de la gradinita sosisera inaintea mea cei mai mici. Copiii cum s-au capatat la caiete si creioane – scriu, socotesc iar unul dintre ei isi deseneaza casa, cam cum ar dori sa fie... 


***

In statia de autobuz…  am tras concluzia:

-        - Asteptati autobusul? - intra-n vorba d-na P.M.

-        - Da.

-        - Unde ati fost p-aici?

-        - La cei 10 frati…

-        - Ooo, vai-de-capu-lor… Dar ati mai fost, nu de multa vreme, la „9 Mai”…

-        - Da, si-am revenit in „Fericar”.
-        - N-aveti o tigara?
-        - Nu.
-        - Dar un leu – aveti?!