23 aprilie 2015

(con)Damnatii...

(continuare; vezi si postarea precedenta!)


1997: ea, o romanca de 20 de ani; el, un tigan de 19. Prima declaratie de dragoste, Alexandru – s-a nascut de Ziua Europei urmatoare (alta coincidenta cu „9 Mai” nu doar cartierul)!
Apoi urmatoarele 9 declaratii: Marian, Daniel, Marius, Cristinel, Adrian, Alexandra, Monica, Emilia, Florin


Azi – ea, mama, tot domnisoara – cu numele! Si ultimii 2 sau 3 copii (n-am retinut exact) – nebotezati. N-au gasit nasi. Si nu doar…
Din cand in cand, incearca sa incapa printre ceilalti, printre noi, sa fie oameni obisnuiti, sa fie in rand cu lumea; cand li se pare „stramta”(si stramba!) – se razvratesc: degeaba s-au declarat romani caci copiii resimt discriminarea iar parintii, pentru ca nu-i pot absolvi de stigmat si saracie – sunt frustrati. Si iau masuri: nu trimit copiii la scoala; si se manifesta – de obicei in raport cu „autoritatea”. Si se „razbuna”: daca nu coopereaza – pierd periodic alocatia complementara.

 
Si sarac si cu principii – parca-i prea mult… Si-apoi principiile chiar daca-s doar „orgolii” – nu-s necesare. Nivelul acesta de saracie presupune implicit umilinta, smerenie, docilitate, servilism – cel putin in aparenta! – ca sa poti cere indurare si milostenie… nu doar de la Dumnezeu!



Acum incearca din nou sa se adapteze. Copiii – doritori sa frecventeze scoala si chiar dezghetati la minte. Sigur (s-)ar putea recupera daca frecventa ar fi constanta dar, din pacate, este in absoluta interdependenta cu relatiile sociale formale si cu… foamea: cand este prea mare (si-i des!) – „nu-i trimit flamanzi si fara pachet” zice mama. Acum tatal lucreaza din nou… Si spera toti!

Saracia te dezumanizeaza.  Daca consimti… Acestia cu incapatanare se cred cineva. Si sunt – pana se cred… Doar sa nu oboseasca! Ori sa nu-i convingem noi ca-s… nimeni. Deocamdata – primesc daca si ce li se ofera dinspre autoritati, cunostinte si prieteni. Nu (mai) cer – si asta-i culmea „orgoliului”, pe care daca nu l-ar avea – ar cersi, ar fura, ar da in cap… Inca rezista.

Noi – cati circumspecti si cati reticenti?

 Eu am ajuns aici la pranz – direct la desert: biscuiti. Vreo doua ceasuri ne-am imprietenit, cu fiecare care-cum a venit de la scoala. Doar de la gradinita sosisera inaintea mea cei mai mici. Copiii cum s-au capatat la caiete si creioane – scriu, socotesc iar unul dintre ei isi deseneaza casa, cam cum ar dori sa fie... 


***

In statia de autobuz…  am tras concluzia:

-        - Asteptati autobusul? - intra-n vorba d-na P.M.

-        - Da.

-        - Unde ati fost p-aici?

-        - La cei 10 frati…

-        - Ooo, vai-de-capu-lor… Dar ati mai fost, nu de multa vreme, la „9 Mai”…

-        - Da, si-am revenit in „Fericar”.
-        - N-aveti o tigara?
-        - Nu.
-        - Dar un leu – aveti?!
 

9 aprilie 2015

Comunitatea rroma „9 Mai” Nistru, in 8 aprilie 2015 - dincolo de (dez)informari „virtuale”, conspirari si manipulare


Acum, dupa experienta de azi , m-am hotarat sa clarific si PROBLEMA de mai jos – distribuita cu anuntul de pe pg. primarului (facebook):


˂˂Cred ca s-a strecurat o greseala in text sau in intelepciunea celui care va invita... comunitatea din Nistru nu are doar un reprezentant in Consiliul Local... are 15... va astept cu orice sugestie, sesizare sau problema la tel. 0730-017722 - al dumneavoastra consilier local ecologist Viorel Popp ...˃˃

SESIZARE: ... nici macar in text; cat despre intelepciune – ea fie exista fie nu...! De fapt – v-ati referit la „intelepciunea celui care [va] invita” (si pe pg. cui ati comentat si distribuit ulterior!) nu la intelepciunea celui care a conceput afisul, adica eu... Ar trebui sa apreciez?!
Nu ma subestimati! Personal, cred in continuare: comunitatea din Nistru are doar un reprezentant in CL; ca toti 15 va asumati, hotarati soarta si reprezentati intregul oras – este menirea unui consiliu.
In acest razboi (dez)informational local am ajuns la mijloc... dar am un atu major: manuiesc cuvantul, stapanesc logica – in afara politicii oricui! – si stiu; decriptez implicit non-verbalul, ii „citesc” pe analfabeti, pe agramati... – si inteleg tot. Si Dvs.: defectorii au un dezavantaj maxim (de-construiesc sau implozeaza) – si nu pot face din asta sansa...
Aveam pretentii de la Dvs. – mai mari decat ca pe pg. primarului asteptati sugestii, sesizari sau probleme; care apar acolo – sunt pt. titular! Pacat ca, pt. a evita probabil eventuale polemici – comentariul mai apare doar pe distribuiri (6 – dupa cum deduc).
Ce-i si prietenia asta virtuala...? Cultura/Mixtura de… dusmani incrucisati!
SUGESTIIle printre randuri…, si mai sus si mai jos – tuturor celor cu o doza de intelepciune!!!

***
Ei… – si m-am intors din comunitatea de rromi. Dupa actiune.
Oricum – numai cine are suflet poate intelege si rezona! Si poate face mai mult decat impresie…

Si-acum sa punctez:

- Cei 12 copii rromi care frecventeaza gradinita „9 Mai”au fost declarati de parinti la inscriere romani. De ce? Sa-i salveze din prejudecata si saracie; sa nu mai fie minoritate, sa nu mai fie tigani; sa fie ca ceilalti…
- La actiunea organizata de Primarie (de Ziua Internationala a Rromilor) au participat jumatate din efectivul gradinitei si cativa frati de-ai acestora; parinti – si mai putini, chiar daca au fost invitati cu biletel complementar cu Scoala „Altfel”…
- Am aflat inca de la inceput ca nu vor veni altii pt. ca „nu-i cu mancare”, ca nu-i intereseaza istoricul etniei, traditiile sau evolutia „daca nu se da nimic”… Deci – cei care-au venit sunt satui! (De foame – unii; veti deduce…)
- Dupa conversatii cu primarul, videoproiectii si reprezentatiile artistice preparate de un localnic (Rogoz Dorel) care se revendica mandru din etnie – am socializat cu cei de fata… 

- M-am imprietenit, instantaneu si public, cu Adi, un copil in clasa I – apoi informatiile m-au coplesit: tata – tigan, mama – romanca, sunt 10 frati, doar tatal lucreaza, mama a fost internata 6 luni intr-un centru de plasament cu 6 dintre ei, foamea genereaza disperare si scandal, este familia cea mai saraca din comunitate; aflu si ca Serviciul de Asistenta Sociala din Primaria TM s-a ocupat de caz, ca mai multi consilieri s-au angajat (si in nume propriu) sa ajute familia si ca 2 chiar au facut-o (unul fiind chiar „reprezentantul comunitatii Nistru in CL” – care le mai ofera cate-ceva periodic).
„Haine mai primesc dar paine n-au”… N-au nimic aceste 10 suflete condamnate. De parinti? De societate, de mersul lumii… La nivelul sau halul in care-au ajuns – ma gandesc ca aceste fiinte traiesc nu doar sub „demnitatea” animalelor de companie a unora ci si a cainilor „comunitari” – asumati, numarati, crotaliati, microcipati, adapostiti, vaccinati, tratati, hraniti… si pt. care societatea „civica” se implica iar ONG-urile „investesc” serios! N-am vazut manifestatii cetatenesti pt. tipul acesta de copii dezumanizati de saracie, dar pt. cauza ocrotirii „poporului” alcatuit din caini comunitari – au fost destule… In haite se vor organiza oamenii subnutriti. Si vor ataca… Si ne vor ataca – pt. ca i-am subestimat si umilit prin dezinteres si ignorare.



***
Cum m-am despartit de Adi? Si-a ridicat umerii cat a putut de sus sa-si ascunda mainile de frig pana la cotul manecilor – caci avea doar un tricou, si-a indesat adanc picioarele goale infoind botul adidasilor, apoi a rupt-o la fuga. Grade – vreo 8 afara. Si 15 consilieri lipsa. Circa 7000 de concitadini (solidari sau solitari???) din care cati flamanzi-lipiti – nu stiu.
N-a durat mult pana si-a imobilizat temporar un frate cu o piatra in genunchi. Apoi a plans si el – pt. ca am aflat de incident…
Cat de flamanzi erau (Adi si fratii lui)? Mai flamanzi decat toti cei care n-au venit pt. ca nu s-a dat guias sau sarmale…
Ce-am mai inteles?! Ca primarul nu mai este cum a fost: l-au votat in mai multe randuri pt. ca „ne-a facut, ne-a dat intotdeauna” dar acum vin altii si le promit…
Oameni buni – mobilizati-va (apolitic!) oarecum si faceti-va pomana cu acesti 10 copii flamanzi si goi… Pe de alta parte, sau altii, aplecati-va cu generozitate asupra celor pe care ii aveti prin preajma…

„9 Mai” inseamna si altceva decat Ziua Europei… Ce coincidenta nefericita! 

*** 


Ce pacat ca nu inspiratia de-a propulsa societatea ii mana in lupta pe candidati  - la orice functie (: doar sa aiba „raspundere”... remunerata si privilegii oficializate daca se poate; sa fie „cineva”, sa hotarasca - de capul lor, dupa ce-i alegi). 
In mai multe imprejurari am publicitat o serie de idei de-a gata... sa se inspire unii... dar sNobilii produsi prin fabrici si uzine politice (singurele functionale la capacitate maxima) se cred o clasa de elita! Poporul (de oameni) - dispare pe avarie... 

Reiterez:  


        3.   doar din teorie mai face parte pretenția că „sărăcia poate fi un bun   
              comun, al tuturor” căci cei care-o distribuie la nesfârșit sunt bogați  
              și sunt capitaliști – pentru sine
 1.   să dispară statul – ca verb
12.  să ne asumăm ce comentăm
  2.  suntem tot mai flămânzi, tot mai goi; dezbinați, discreditați,  
       vlăguiți, frustrați și depresivi
 8.   recuperarea poporului nostru
 7.   cel investit să gândescă pentru binele comun dar nu și să trăiască în   
       numele nostru – să dea socoteală
10.  să ne mai unim cu Tara – prezentul continuu
  4.  se depersonalizează Oamenii - cu program, strategie și...  
              complicități    
11. Criza noastră-i consecința huzurului
 5.  mila publică internațională nu trebuie să ia locul dreptului  
      cetățenesc
9.  nu se pot amăgi într-atât încât să creadă că pot îngropa poporul și  
      vor guverna în continuare
6.  tigani devin cei osândiți de neamul lor la saracie

Eu? Ce mai fac eu? Tot în avanpost… – inspir… expir… : 


EPILOGul l-am scris in 2003, sept.1 - in „Corespondenta publica”: