MOTO: ˂˂Sistemul a
lucrat ca pe ţăran să îl tâmpească, iar pe intelectual să îl compromită. Este o realitate tristă: intelectualii noştri au fost şi rămân cei mai slabi
în atitudine, fricoşi, cedează uşor, să îşi menţină posturile.
Intelectualul nu are exerciţiul luptei, al greului, el s-a obişnuit cu un salariu, cu o stare bună materială şi s-a retras astfel din orice acţiune. Acum intelectualii noştri au văzut că e bine să ai o casă frumoasă, să mergi la băi, în staţiuni, în străinătate... şi nu mai au ei timp să ia atitudini de apărare a neamului şi astfel ajung şi ţăranul şi intelectualul unelte ale "burgheziei" - de pe urma cărora ei trăiesc.˃˃ Părintele Iustin PÂRVU
Intelectualul nu are exerciţiul luptei, al greului, el s-a obişnuit cu un salariu, cu o stare bună materială şi s-a retras astfel din orice acţiune. Acum intelectualii noştri au văzut că e bine să ai o casă frumoasă, să mergi la băi, în staţiuni, în străinătate... şi nu mai au ei timp să ia atitudini de apărare a neamului şi astfel ajung şi ţăranul şi intelectualul unelte ale "burgheziei" - de pe urma cărora ei trăiesc.˃˃ Părintele Iustin PÂRVU
în numele țăranilor
mijlocași, în numele bocotanilor, în numele celor care-au încropit România adunând-o-n
desagă, cărând-o-n cârcă, țesând-o și cârpind-o-n război, urcând-o-n slăvi – PÂNĂ
SĂ VINĂ MOJICII LA RÂND… s-o demoleze, s-o demonteze, unii s-o vandalizeze și
alții s-o pună-n valoare… pe piața neagră!!! Pozele-s elocvente (imaginile astea m-au si determinat sa scriu / vezi jos linkurile) – cercetați
detaliile și semnificațiile totemurilor (motive-simbol) de pe la porți (soare,
spirală, scară, linia vieții, cruci peste tot, încrucișări și romburi, funie,
păsări, plante etc.)
apoi reflectați
la „instantaneul” propriu-zis și la cine și cum formează azi „clasa de mijloc”
în locul românilor sacri din neam în neam;
reflectați
la demobilizarea țăranului de către cei care pretind că l-au împroprietărit din
nou – deposedându-l (a doua oară, aceeași tagmă!) prin interpuși, ori condamnându-l,
fără „drept de apel” ori „recurs compensatoriu” la mileniul trecut – DACĂ „nu
se predă” de bună-voie si chiar din proprie inițiativă, intuitiv – satrapilor pe
stirpe „de bună credință” pretinși, ȘI DACĂ MAI ZVÂCNEȘTE ÎN ȚARAN SUFLETUL
PAMÂNTULUI „DE BAȘTINĂ”;
reflectați la
depersonalizarea asiduă a acestuia prin ignorare (iată cum dispare satul, vlaga,
puterea României și urmașii în pribegie) – în locul susținerii dezvoltării mecanizate
a satului românesc, a dezvoltării în ritmul vremii și-a mersului lumii respectiv
a educării continue, a civilizării și solidarității…
Mai luați în
considerare că aceste gospodării înstărite la vremea lor, și cu viitor anticipat
prosper (vezi configurație, capacitate și naștere de urmași suficienți) – mai
sunt locuite și populate simbolic… dar „se topesc” și se scurg… în pământ dimpreună
cu proprietarii… (a)mutiți și discreți – așa cum au și făurit ceea ce mulți alții,
ceilalți, după ce generații la rând au adulmecat și-au tânjit mereu la… „de-a
gata” și degeaba, s-au priponit de-odată pe la porți că li se cuvine… să fie
egali – iar acum, pt. că prestează la alt nivel, le prisosește… (și) micul
proprietar intreprinzător!
Și-apoi…
despre ce „tradiții și obiceiuri” vorbim – dacă nu-s astea, în evoluția lor
firească?! Doar spectacol și poleială… la șosea – pt. deruta norodului
disponibil mereu? Sigur, avem și sărbători, serbări câmpenești și petreceri
necesare – și-s în legea firii… dar nu doar astea!!! Prin faptul că se
tatonează și investește în „conservarea” doar a caselor cu prispă și tindă, a
gospodăriilor cât mai „rustice” (adică vechi – pe asta se bate moneda!), a
arhitecturii ultrarurale „consacrată” de săracie mai degrabă decât de tradiție
(adică tradiția de-a fi sărac, silit de-mprejurări!) – etapa care-a precedat
ceea ce vă prezint azi ca sacrificate cu proprietari cu tot, cu țară și
specific autentic în continuă mișcare / transformare și acumulare / dezvoltare
– ESTE UN SEMN… că de fapt nu specificul local adevărat contează și evoluția
acestuia în spiritul vremii (evoluție slabă oricum, anevoioasă și aritmică!)
ci… legarea de glie a „tribalilor” care consimt să atârne definitiv de meșteșugurile
primare – doar de arătare la turiști pt. câțiva lei sluți!!! Veranda și antreul
de exemplu, care-au surclasat prispa – sunt „excentrice” și, nu că n-ar ocupa
interfața majorității caselor de-a lungul satelor – dar sunt bocotănești… ori
noi trebuie să ne dovedim săraci-lipiți (și de alții!) și așa să rămânem… pt.
„cercetarea”, divertismentul și vacanțele
sNobililor oboșiți de civilizație care vin să se destindă… primordial, ca la
originea lumii, în natură virgină, surprinzând „maimuțe” la muncile câmpului și
ustensilele lor primitive, în „rezervații” de gen dacă se poate, și cât mai
multe așezări asemenea înșirate pe câte-o luncă… Margetele contează?! „Măgarii”-s
pe la porți! Să nu ne prefacem… politically correct – că suntem discreționari
și nerecunoscători, perfizi și duplicitari: noi aici avem obligații – și morale
și de inițiativă (ingeniozitate) – cei investiți să asaneze contrariile majore
și să lanseze din nou velele… în ferestre! Ce criterii au strategiile – dacă nu
dezvoltarea? Orizontul (și de timp!) este imediat…
Până-una-alta,
gândiți-vă când le vin și zburdă p-aici (prin poze!) nepoții acestor arătări,
încălecându-le și învârtoșându-le imensele umbre ce li se-aruncă-nainte în
apusul soarelui – cam cât de anacronici și „defazati” percep copiii aceste
fapturi care intră la apă, la apa… freatică?! (Și alții-s, ceilalți mereu, cei
cărora le vine apa… la moară iar corabia-i tot eșuată…) Și tocmai ce-am spus
mai sus – că se duc cu tot ce-au agonisit, că se „topesc” dimpreună cu bruma de
avere ce-o mai au și dispar… România credeți că mai #rezistă prin Diaspora –
de-acum?! Fals – și asta! Suferință și durere, disperare, deznădejde și dezgust;
înrobirea, jertfirea și… prostirea au fost până aici – acum deja este pe rol „nepotrivirea
de caracter” între generații, înfruntarea și… ruperea neamului; evadarea – ca
lichidare… că urmașii-urmașilor nu se mai nasc prin părțile locului dogorit de
soare dar pârjolit de mâna semenilor de profesie parveniți perpetuu! „De la
țară”… o-ntind și-și iau câmpii cei mai mulți și nici nu se uita-napoi… La ce –
de fapt? Că-s sleiți, din tată-n-fiu… de toate puterile! Să consimtă în solidar,
să se sinucidă (degeaba!) pe altarul Patriei… prăpădite de alții, de ceilalți? Să
fie asta răzbunarea… victimelor? Sau osânda României?
Dregătorii
nu-s străini… că le-a ieșit pasența: gazdele astea, bocotanii aceștia, și-au
abandonat țelul; unele gospodării „în roșu” vor muri cu scânduri în ferestre –
ăsta-i prinosul de jertfă pe timp de pace… Și-apoi să mai zică cineva că nu
duci nimic cu tine?! Iată excepția – la schimbarea coordonatelor… moralei. Eșantionul
din Țara Maramureșului este o mo(n)stră… dar toată România-i în aceeași
vâltoare… Despre monștri – altă dată; sigur că nu-s doar in Caracal… – ceea ce
Cumpănașu habar n-are… și nici că nu toată România-i înrudită cu el – adică-i
de izbeliște… dacă n-are vreun fan(ariot) parvenit… aristocrat proletar!!!!
***
Iată că mai văd (și scriu!) și alții - că de știut... știu, sigur, mai mulți, în sinea lor:
***
Iată că mai văd (și scriu!) și alții - că de știut... știu, sigur, mai mulți, în sinea lor:
https://www.facebook.com/culturatautiimagheraus/media_set?set=a.2562700887294235&type=3
https://www.facebook.com/culturatautiimagheraus/media_set?set=a.2562679843963006&type=3
https://www.facebook.com/sorinonisor/media_set?set=a.10157744465908739&type=3
„Sate in genunchi” - articolul 3 - aici: https://casadecultura-tautiimagheraus.blogspot.com/2020/01/sate-in-genunchi-rocada-intre-pioni.html
