2 - 0 !!!

In sfârsit: 
2-0 pt. JURNALISMUL CETATENESC!!! 
Informatia la persoana I - razbate...


˂˂Institutiile media straine, de prestigiu au constientizat importanta si necesitatea acestui domeniu din mass media si au creat o serie de platforme media destinate tocmai oamenilor de genul acesta, de exemplu: iReport (CNN), uReport(Fox News), Your News(BBC), Sharek (Al Jazeera). Mai mult, au aparut platforme independente de grupurile media, cum ar fi: OhMyNews, AllVoices, Cell Journalist, Demotix, Citizen Journalism-YouTube s.a.
Cert este faptul ca Jurnalismul cetatenesc devine o concurenta din ce in ce mai acerba pentru jurnalismul conventional ceea ce nu poate duce decat la o perfectionare sau cel putin la o imbunatatire a calitatii mass media.
De altfel acest tip de jurnalism, facut pe blog-uri, a aparut ca o consecinta a politizarii jurnalismului conventional, se vedea destul de clar disparitia in masa a unor pareri sincere si obiective si atunci aceasta “voce amatoare” s-a vazut obligata sa intervina cu pareri sincere si prezentari ale unor fapte reale, fara nicio presiune politica, economica sau de orice fel.˃˃

 (MĂDĂLINA COCEA, DEP. DE JURNALISM ŞI ŞTIINŢELE COMUNICĂRII)


Vezi AICI pe YT - CONCEPTUL MEU!!! Sau aici :):

(8) „Sate in genunchi”. țărani și Țărani (2)

Recviem pentru ţăranul român. Ţăranii şi comunismul 

După „originea socială”, 44,9% dintre condamnaţi erau ţărani mijlocaşi, 31% ţărani săraci, 17% chiaburi.

Marea majoritate (70,2%) erau neîncadraţi politic (fără partid), argument zdrobitor în favoarea faptului că era vorba de procese împotriva dreptului de proprietate şi a libertăţii de iniţiativă.

Au fost mereu pe câmpul de luptă. Au luptat cu tătarii, cu turcii şi ruşii, cu secetele şi inundaţiile, cu „birăii” şi activiştii, cu birurile şi cotele. Au fost mereu învinşi şi învingători - căci sacrificiul lor a hrănit mereu continuitatea istoriei.

Lupta cu comuniştii i-a înfrânt însă definitiv, căci le-a distrus nu numai vieţile, ci şi rădăcinile. Fără pământ, ţăranii şi-au pierdut definiţia. Şi-au luat lumea în cap venind la oraş şi lăsând pământul şi gospodăria pe capul femeilor şi copiilor, iar recoltarea în seama studenţilor şi soldaţilor. Cei rămaşi la lucrul câmpului au început să „fure” din avutul obştesc (care era de fapt propriul lor avut, luat cu forţa). 

Astăzi, jertfa ţăranilor răsculaţi în 1949-1950 rămâne un episod romantic. Răzmeriţele finale din 1960-1962 seamănă cu asediile medievale. Ziua din aprilie 1962, când a fost decretată colectivizarea, seamănă cu căderea Constantinopolului. Aşa cum picturile din Aya Sofia ilustrează o lume străină de cea de care urma să vină, ţăranii se proiectează în realitatea timpului nostru ca nişte martiri fără aureole. Răpuşi de glonţ sau de ideologie, sunt cele mai numeroase şi inocente prăzi ale comunismului.

(Romulus Rusan - Recviem pentru ţăranul român. Ţăranii şi comunismul, Centrul Internaţional de Studii asupra Comunismului – Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei, 2009) 

 Sursa: http://www.memorialsighet.ro/27-aprilie-1962-pmr-declara-incheierea-procesului-de-colectivizare-a-agriculturii/?fbclid=IwAR23EyFm0rbYwNr4gGTBdI77HTrYmPTR1fdE2l_nBn6QNP-kdCF5zO-H5h4
 Colectie foto - dr. Gavril Bâle - vezi aici https://www.facebook.com/media/set?set=a.2733728920191430&type=3

(7) Navetiștii. O armată de oameni. țărani și Țărani (1)

Am câteva flashuri rămase din copilărie, cu secerători strângând pe brațe vânjoase părul auriu al Câmpiei, păr bogat dar tare aspru. Goleau ulcioare pline cu apă, biciuiți de spice grele, sănătoase. Poate că din această încleștare, apăreau ici colo și macii.
Încet, încet, țăranii istoviți de munci dure, pierzând pământurile ajunse la Colectivă, au început să se uite către oraș, către București. Fabricile naționalizate aveau nevoie de muncitori astfel că flăcăii aceia care se mândreau cu tarlalele lor și cu caii roibi, murgi, bălani, au lăsat mândria deoparte și au fugit la „capitală” să se angajeze imediat! Unii au rămas pe acolo și s-au făcut orășeni iar alții au ales naveta. Grâul nu l-au luat cu ei, îl salutau din când în când trecând prin gară cu aere de orășeni, mândri!
Așadar o parte nu putuse să se rupă de ai lor, de țăranii lor de care se agățaseră și ei disperați, le pria să treacă pe rouă cu talpa prin troscot, să mai fluiere la cățelul din curte când îl chema să-i dea bucata de mămăligă, osul de la masă, firimiturile de cozonac de sărbători!
Navetiștii. O armată de oameni mișcându-se în fiecare dimineață, mai puțin duminica și prin această parte a lumii, niște furnici oarbe ghidate doar de miros. Șiruri de bicicliști venind tocmai de la Maia, plecate pe la trei dimineața, cu somnul pe pleoape, mulțime de bicicliști și din satul nostru alunecând pe sub plute mirate, pe o șosea și ea moțăind lângă Câmpie. Un bec chior în gară, acoperit de zeci de capete prea puțin odihnite. Două trenuri cursă, personale, unul pe la patru și zece, altul pe la cinci și zece, luate cu asalt, uși trântite, locuri ocupate de prieteni din Dridu, Moldoveni...Oameni căzuți la datorie din Bărbulești pe care era bine să-i ocolești. Un tip simpatic, pus mereu pe glume din Balamuci, fredonând ceva din „Hai global, global, global”, poreclit Dolănescu. Mai trecea prin trenuri de la opt, nouă, câte o doamnă cu “bomboane agricole”, sau „d-astea blonde băieți, d-astea blonde”, seminte de floarea soarelui, prăjite. La trenurile cu care se întorceau navetiștii era o atmosferă destinsă, jocuri de cărți, câte un păhăruț de basamac. Se întorcea și Dolănescul nostru, nu prea obosit, cu aceeași veselie fredonând „Hai global”!
Trenurile au ajuns niște fantome, navetiștii nu s-au mai trezit iar grâul este la locul lui. Urcă și astăzi peste calea ferată până în cabina impiegatului de mișcare. Mișcare, care mișcare?

București 12 Aprilie 2020, dimineață / text de Petre STOICA -  
preluat de pe https://www.facebook.com/permalink.php?story_fbid=1427186314149787&id=100005752964866  
Album foto - dr. Gavril BÂLE - vezi aici https://www.facebook.com/media/set?set=a.2730010420563280&type=3