14 iulie 2020

(10) Sate îngenuncheate cu oameni


Ori tribal (și supraviețuiești!) - ori... deloc:
asta-i „filozofia” căpeteniilor parvenite!
Și-i ultima fază - când deja intervine amenințarea...


Foto: „Duhul casei vechi”/autor Ioan MARCHIȘ, artist plastic. 

Nici nu putea fi mai bine reprezentat duhul... „omului nou” omologat 
decât cu filet și străpuns în cap (în accepțiunea „brută”), și prin urechi - 
ăsta-i cam dur mesajul (ori să n-audă ori să-i sune bine apa-n cap... 
și-așa să rămână: îndobitocit și „la firul ierbii”?!): 

mereu se strânge șurubul, de către umbrele vechi... 
dacă te uiti doar în urmă și te uiți (uiți de tine) în trecutul strict „canonic” expirat și depășit - 
si OPERA asta-i cu „materia” ce mai rămâne după; si mutația esențială 
e că a devenit întreg de lemn după ce a rămas (și) fără limbă - nu degeaba... Orb - dintotdeauna.  

Ca lucrare, si mesaj (altul - al autorului, sunt convinsă!) oricare-ar putea fi și a oricui - 
absolut exceptionale!!! 


(9) Sate de povestit





„De pe toate ulițele satului, vitele au fost demult vândute sau duse la abator. Dar mai rămâne, câteodată, în case, la ceas de seară, gândul priponit într-o secundă: ai muls, ai dat de mâncare la vaci, ai rânit?... Dar noi punem capul în pământ și cosim mai departe... Pentru că nu putem trăi dincolo de poveste... Acea poveste în care să ne regăsim cu toții - clăcași - clădind o fârcitură dincolo de baierele cerului, pentru toate vacile ce și-au purtat umbra pe ulițele din sat. Abia în gândul nostru să se sature.” (Florin POP)