„De
pe toate ulițele satului, vitele au fost demult vândute sau duse la
abator. Dar mai rămâne, câteodată, în case, la ceas de seară, gândul
priponit într-o secundă: ai muls, ai dat de mâncare la vaci, ai
rânit?... Dar noi punem capul în pământ și cosim mai departe... Pentru
că nu putem trăi dincolo de poveste... Acea poveste în care să ne
regăsim cu toții - clăcași - clădind o fârcitură dincolo de baierele
cerului, pentru toate vacile ce și-au purtat umbra pe ulițele din sat.
Abia în gândul nostru să se sature.” (Florin POP)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu