4. România handicapată

„Donati cât de putin pentru a face mai frumoase sărbătorile de iarnă pentru câini…” ;  
probabil și pentru pisici – dar n-am apucat să-mi revin din mirare 
și nici nu-mi găseam aparatul foto să pot „imortaliza” pentru Dvs. imediat invitația aceasta 
care rula pe un panou publicitar – și care m-a surprins absolut, în București. 
Am pășit „plutind” puțin în continuare – gândindu-mă de unde vin

(acum înseilez și frica mea cotidiană aici:

copila mea este elevă la un liceu vocațional în Baia Mare și,

cum are ore după-amiaza, în fiecare seară stăm în legătură la telefon

până străbate Parcul municipal și ajunge în stația de autobuz.

Știți de ce …),

câte haite de câini comunitari protejate dar lihnite totuși de foame

am lăsat la celălalt capăt de Românie deci

și deopotrivă amintindu-mi – cât de anacronică este „selecția tradițională”

între pisicuțele și cățeii nou-născuți, asumată de gazde, în satele noastre de munte… 

Cei care scapă... abandonați – au totuși identitatea și viitorul asigurate prin orașe!

Între aceste două extreme – regăsesc România:

există pe de o parte câini cu acte-n regulă și colaci în coadă,

haitele comunitare – protejate de lege

și pe de altă parte, ființele care le-am lăsat în Gara puturoasă și infectă a Băii Mari –

fără identitate, fără statut, fără statură, desfigurați, fără protecție și perspectivă  

și cu omologi (muuult mai emancipați ce-i drept) în Gara de Nord

(: câtă vreme-am pierdut lâng-o cafea m-au „acostat” 7 inși – handicapați sau doar pomangii). 
   Oamenii comunitari – n-au viitoul câinilor!

Aș putea să-mi pun nădejdea în tematica anului 2011 (anul european al voluntariatului)

dar cum tematica anului 2010 nu a fost valorizată prin dinamica combaterii (cauzelor – efectului sărăciei și excluziunii sociale)

ci doar prin constatarea pasivă respectiv identificarea, expunerea și promovarea (culmea!) 

unor personaje-simbol al sărăciei și excluziunii sociale centralizate –

aș putea spera că (se) vor însufleți mai mulți voluntari pentru cauze pierdute deja anul acesta?

Nu există nici măcar ca potențial ideal numărul necesar de voluntari:

majoritatea populației este deja dependentă. Deși, recunosc,

expresiile uzitate în Conferință au fost dintre cele mai nobile

dar și cele deja consacrate (de limba „siliconată”: mai ușoară, mai blândă, mai rafinată,

pozitivată și expandată pe alocuri față de limba brută, dură și demodată de lemn):

-         trebuie garantat venitul minim, locuințele; o lume mai bună, legi mai bune (consilierul ministrului muncii)

-         nu există discriminare, eventual autodiscriminare; sărăcia este relativă – vezi alte țări; discriminarea pozitivă substituie sărăcia (președintele UZP)

-         solidaritatea a stat la baza acțiunilor anului; s-a operat transfer financiar pentru familii cu prag de sărăcie; s-a alocat sprijin pentru persoane cu nevoi speciale; se vor dezvolta strategii obligatorii de servicii sociale proprii administrațiilor (din cuvântul ministrului muncii, familiei și protecției sociale)

-         (UE) a lansat strategia 2020, prioritățile 2010 – 2020, măsurile concrete, economia de piață socială + dezvoltarea durabilă.

Prin urmare – trebuie accesată fanta și statistica corespunzătoare pragului de sărăcie, gradului de handicap, a discriminării pozitive – și te poți socoti identificat, recunoscut, promovat și protejat. 

Poți fi și câine comunitar – numai să aderi la haită și să ai un însemn convențional, un număr de ordine.

Ce-aș fi putut să vă spun dacă nu treceam totul prin filtrul conștiinței proprii și a conștienței sociale:

Conferința finală  a  Anului european pentru combaterea sărăciei și excluziunii sociale

s-a bucurat de aprecieri evidente din partea participanților!