(4) „Sate în genunchi.” Creștinul „modern” – chip cioplit, de vocație păgână

 MOTO / „Noi în psihologie avem o clasificare a tipurilor de oameni care nu sunt normali: martirii, sfinții și eroii. Omul obișnuit nu încape în nicio astfel de clasificare.” (Aurora LIICEANU) 

Țăranul deci, țăranul acela „conservat” înțepenit în mileniul trecut – (de)generat din robie… și „legarea de glie”, ambițios doar de-a supraviețui nu și de-a-și schimba condiția, de-a evolua și accede în contemporaneitate – „nu încape în nicio clasificare”! Cărora le-a dat mâna, dintr-un chilipir consecvent mai degrabă decât din antreprenoriat ingenios – au dat ghes odraslelor să se fundamenteze confortabil la oraș, și sătui de „tradițiile” care i-au consacrat „săraci (și) cu duhul” de generații – dintre aceștia s-au ales unii aspiranți și de vedetism dincolo de parvenire… dar tot „oameni obișnuiți” au rămas!

Pe de cealaltă parte, și tot la nivelul acesta, vendetele – nătângi și ele, neajutorate din neam în neam – mereu la pândă, cu singurul instinct, moștenit, de-ai priva pe ceilalți… de agoniseală eventual – că aceștia, spre deosebire, nu aveau cheag ci doar inițiativă pe seama averii altora – i-au conjurat cu meșteșug… politic comun(ist) după mai multe generații: frustrații, rezonând, au pus ură lângă ură și-au creat un câmp energetic colectiv(izat) suficient de mare și-n extensie cât să-i sufoce pe cei înstăriți în câmpul muncii fiecăruia și să-i anihileze. Deposedarea aceasta a fost momentul „t 0” în „șanse egale pentru toți cetățenii”… dar aceștia aveau un avans deja – funcțiile dobândite de la „inițiați”! Dacă alte forme de organizare socială nu s-au făcut simțite până atunci decât ca efect (și temporal) la scară macro – „omul nou” incipient a început de-acum să bântuie zestre după zestre, avere după avere, cotlon după cotlon… și să-și ia simbria după cum demolau deopotrivă și personalitatea individuală (liberă și autonomă) – din aceeași perspectivă demobilizatoare… și utopică:

„Proletari din toate țările, uniți-vă!”

Combinări de n luate câte k…

Ce s-a ales de urmașii-urmașilor acelora – și ai unora și ai altora? Snobi imuni – din ambele părți combinați încrucișat sub slogan – și imuabili pe deasupra după revoluția post-comunism de emancipare socială și rațiune (atitudine) comunicativă; totalitarism promiscuu… catifelat ulterior: cultivă în continuare limba de lemn și cei cu sapa și cei cu mapa obișnuiți deja din tată-n-fiu să facă cărțile și… Istoria viitorului! „Martirii, sfinții și eroii nu sunt oameni normali”… – deci venerați nu pot fi de către „oamenii obișnuiți” și nici proiectați în Viitorul istoric... ca mostre de caracter și conștiință, ca repere. Apoi profanatorii și sacrilegiile dovedesc implementarea reușită a noii ordini mondiale a globalismului revoluției culturale neomarxiste – și sigur nu-s dintre aceștia cei care-ar putea proiecta lumea în viitor și civilizație cu consimțământul și liberul arbitru al fiecăruia căci… materialismul pragmatic surclasează idealismul principial. Pe viață și pe moarte – și beizadelele imberbe față cu reacțiunea mută „de la Tară”! 

Creștinul „modern” – chip cioplit, de vocație păgână

La nivelul acesta trăiește din import inclusiv pe plan spiritual: își ignoră obârșia (cu excepția infatuării „iconice” ocazionale – când „onorează” iia de exemplu ori tradițiile) și-i repugnă orice elită evoluată (cu excepția VPI-urilor promovate de mass-media comercială); merge la biserică să fie văzut și de Dumnezeu – în toată splendoarea lui dar frecventează și zeii altora cum și demonii tuturor – în virtutea „multiculturalismului” universal și (se) jertfește fatalității… în inconștiența sa! Blasfemia cu care-și execută neamul, țara și religia îi este străină – de ipocrit și superficial ce e; se crede doar șmecher. Și evident, nevinovat… de implozia națională (pe plan social, economic, spiritual, cultural etc). 

Vezi album foto exemplificator - aici: https://www.facebook.com/culturatautiimagheraus/posts/2688226574741665