(7) Navetiștii. O armată de oameni. țărani și Țărani (1)

Am câteva flashuri rămase din copilărie, cu secerători strângând pe brațe vânjoase părul auriu al Câmpiei, păr bogat dar tare aspru. Goleau ulcioare pline cu apă, biciuiți de spice grele, sănătoase. Poate că din această încleștare, apăreau ici colo și macii.
Încet, încet, țăranii istoviți de munci dure, pierzând pământurile ajunse la Colectivă, au început să se uite către oraș, către București. Fabricile naționalizate aveau nevoie de muncitori astfel că flăcăii aceia care se mândreau cu tarlalele lor și cu caii roibi, murgi, bălani, au lăsat mândria deoparte și au fugit la „capitală” să se angajeze imediat! Unii au rămas pe acolo și s-au făcut orășeni iar alții au ales naveta. Grâul nu l-au luat cu ei, îl salutau din când în când trecând prin gară cu aere de orășeni, mândri!
Așadar o parte nu putuse să se rupă de ai lor, de țăranii lor de care se agățaseră și ei disperați, le pria să treacă pe rouă cu talpa prin troscot, să mai fluiere la cățelul din curte când îl chema să-i dea bucata de mămăligă, osul de la masă, firimiturile de cozonac de sărbători!
Navetiștii. O armată de oameni mișcându-se în fiecare dimineață, mai puțin duminica și prin această parte a lumii, niște furnici oarbe ghidate doar de miros. Șiruri de bicicliști venind tocmai de la Maia, plecate pe la trei dimineața, cu somnul pe pleoape, mulțime de bicicliști și din satul nostru alunecând pe sub plute mirate, pe o șosea și ea moțăind lângă Câmpie. Un bec chior în gară, acoperit de zeci de capete prea puțin odihnite. Două trenuri cursă, personale, unul pe la patru și zece, altul pe la cinci și zece, luate cu asalt, uși trântite, locuri ocupate de prieteni din Dridu, Moldoveni...Oameni căzuți la datorie din Bărbulești pe care era bine să-i ocolești. Un tip simpatic, pus mereu pe glume din Balamuci, fredonând ceva din „Hai global, global, global”, poreclit Dolănescu. Mai trecea prin trenuri de la opt, nouă, câte o doamnă cu “bomboane agricole”, sau „d-astea blonde băieți, d-astea blonde”, seminte de floarea soarelui, prăjite. La trenurile cu care se întorceau navetiștii era o atmosferă destinsă, jocuri de cărți, câte un păhăruț de basamac. Se întorcea și Dolănescul nostru, nu prea obosit, cu aceeași veselie fredonând „Hai global”!
Trenurile au ajuns niște fantome, navetiștii nu s-au mai trezit iar grâul este la locul lui. Urcă și astăzi peste calea ferată până în cabina impiegatului de mișcare. Mișcare, care mișcare?

București 12 Aprilie 2020, dimineață / text de Petre STOICA -  
preluat de pe https://www.facebook.com/permalink.php?story_fbid=1427186314149787&id=100005752964866  
Album foto - dr. Gavril BÂLE - vezi aici https://www.facebook.com/media/set?set=a.2730010420563280&type=3