14 mai 2021

Scrisoare deschisă. Draaagă Diaspora,

 (răspuns-reflectie - pornind de la o scrisoare privată; fragment: )

„E  frumos pe la voi... Si aici incepe sa fie verde si colorat, deci placut sa mai iesi... Dar noi suntem inca in perioada de restrictii, nu putem sa ne vizitam si trebuie sa fim la noi acasa inainte de ora 21:30. Deci inca in situatie de razboi cu COVIDUL. Nu cred ca vom muri de COVID dar de tristete si suparare sunt sigur chiar daca nu in acest an cand suntem contabilizati. Asa este VIATA.” 

Vaaai, ești tare supărat...

M-am gândit și eu la depresia generată în masă - și trecută cu vederea și tăcerea... 
Mulți nici nu-și vor da seama ce bai-au!  
Oricum, pe copii și tineri i-a marcat și mai profund... - 
să nu zic și de educație/învățământ respectiv „sistem” 
care „s-a adaptat” repede la... superficialitatea „virtuală” și-așa va rămâne, ca „sănătatea”... 

Nimeni nu mai pune suflet în ce face... Vocația va fi de-acum doar pur personală: 
cine-și va descoperi singur afinitățile - bine, cine nu - va orbecăi toată viața în umbra sforarilor,  
că nimeni nu va mai descoperi talente ascunse ori inhibate și orienta... 
Se miră lumea de ce-s atâția „amatori” peste tot? De asta: oportunismul este „cheia de boltă”... 
și cine-a încercat să-l anihileze - s-a sinucis... fără să dărâme și sistemul!

Și-apoi la noi a intervenit și muuultă derută - din conspirațiile media (tv. mai ales, evident) 
care are tot interesul ocult (politic - al celor care-i „controlează” finaciar) 
să „ne îmbârlige” pe contrarii cât mai extreme - 
că tot de ieșiri în stradă vorbesc și stârnesc... Așa se și nasc mișcările radicale:  
din anarhia tuturor drepturilor fără nicio obligație/răspundere - și-acum e momentul lor optim. La voi, 
p-acolo prin vecini, deja și statuile-s luate la rost și decapitate... 

E vremea familiei, a recuperării familiei, a salvării prin familie; e vremea intimității 
și a comunităților mici, a ethos-ului (local, zonal, etnic, național, religios etc.); 
e vremea ca toată lumea să încapă - dar și să-și încapă-n piele fiecare-n „tagma” lui;  
că mai și apar diviziuni noi, și pe alte criterii - știm, dar „să-și vadă lungul nasului” fiecare, adică... 
să nu aștepte favoruri tip „discriminare pozitivă” de la ceilalți ori de la majoritate 
și nici să-i stânjenească pe vreunii; fiecare „pe cont propriu” - cu particularitățile sale și în intimitatea/specificul de grup.  
Statu-i simbolic, echidistant, reprezentativ, apolitic și laic - sau așa ar trebui să fie! -   
și nu-și poate subestima criteriul care l-a generat: națiunea - 
acolo unde s-a întemeiat pe asta - sau/și teritoriul - și trebuie să răspundă „cu capul” prin reprezentanți!

E vremea ca morala și principiile să anihileze pragmatismul „la modă” - în galopul mondial 
respectiv în marea derută... globalizantă (post)modernă. Evoluția și ritmul sunt mai mult decât necesare: 

evoluția, ritmul, respectiv știința și tehnologia sunt condiții sine-qua-non de accedere și supraviețuire în viitor -   
în detrimentul „cultivarii, strării și conservării obiceiurilor și tradițiilor” neadaptate... 
și mereu doar „de subzistență” (și dependență prin urmare - da?!) acolo unde „cei de baștină” erau fraieri și eterni naivi nativ pe coclauri 
(că doar meteahna și sintagma cpcot înglodează altă derută „consacrată”... de oportuniștii care le obturează „condiția umană” - 
fie și măcar prin suprimarea implicită a pretențiilor... - că dacă rămân „primitivi” și „tribali”, se revendică doar la numărătoare 
nu și la confort contemporan, adică mulțimea nu cere... ce nu știu, nu vor sau nu pot să obțină decât pt. ei „baronii” parveniți)! 

Știi când va fi bine p-aci? Când vor recunoaște și „resuscita” ei înșiși elita intelectuală la a doua, a treia generație cel puțin, să se salveze satrapii descendenți... - 
elită pe care-o sufocă azi frustrații care „fac cărtile”... de joc, firește, și funest, desigur! - 
dacă nu cedează de bună-voie și cât mai curând frâiele puterii și a celei subterane cu care inhibă „caii de trăsură”
(că legile li-s favorabile și-s făcute să-i acopere deopotrivă pe filieră și pe filiație),  
ori dacă ceilalți mai cred că au timp... să facă pe mortul clasa aceea erudită fără să cârtească. Deci... 
încă avem trei șanse, subînțelegi de mai sus, de-a recupera România - dar suntem contratimp... 
ca națiune în implozia asta în ceaunul zmeilor universului. Cine-ce mai așteaptă? - 
că ne prăvălim până la Centenarul următor! Industria asta a fatalității era previzibilă și putea fi preîntâmpinată în timp util - 
dacă nu ignoram fabricile și uzinele „alternative” de vise, fericire, alienați și „profesorii” lor de ve(n)detism exclusiv „original” românesc! 

Draaagă... Diaspora, 
tu mai poți fi o șansă, șansa noastră excepțională - de energie și vitalitate, de inspirație și inițiativă, 
șansa civilă de ritm și evoluție, șansa noastră profi, cu școală, calificare și experiență; vino acasă... să (ne re)clădim și înălțăm împreună - 
că altminteri, Țara asta țăndări cum a ajuns, și risipită, rămâne și de căruța Istoriei moderne 
nu doar de izbeliște cum e, și-n prinsoarea escrocilor la drumul mare!  

Tradiție sau Erudiție? Luntre sau Punte? „Calea de mijloc” - derută și eșec asigurat... între două scaune pe apa sâmbetei! Ori - ori... „ASTA este viața!”

PS: Dacă întîrzii prea mult - s-ar putea să nu mai ai la ce veni ori să nu mai poți: 
de la „Viitor de aur țara noastră are” până la „viitor de țara nostră - AUR are” deocamdată-i doar o răstălmăcire nefericită... premonitorie de fatalitate. 



(foto - din colectia online/fb. a dr. Gavril Bâle)

Niciun comentariu: