Mai mult decât ”recapitulare” – experienta.
-->
-->-->
”Casele sunt din valatuci, lipite cu pamânt si varuite. Acoperisurile sunt de stuf sau de sindrila. Casele boieresti sunt invelite cu olane. Ele au umbrare cu tradafiri incolaciti pe stâlpi si cu flori. Nu e casa fara gradina. Curtea domneasca e pe un deal; un zid gros o ingradeste. Ulitele de la marginea orasului sunt pline cu gropi, de praf si de noroiu când ploua. Noaptea nu e nici o luminita. Nu stii pe unde mergi daca nu ai in mâna o lumânare... Pravaliile sunt strânse pe anumite uluite... Negustorii si taranii intra cu carele pe portile barierelor.”
”... la 1854 ma sui intr-o caruta. E o lada trapezoidala de lemn. Aceasta cutie e asezata pe patru roti poligonale si umpluta cu fân. Marele lux este sa ai fân mult. Pațientul se lasa pe vine in fân, se tine de marginile lazii si patru cai urâti si mici o urnesc din loc; salta pe bolovanii strazilor, gropile drumurilor... In prima clipa erai buimacit, capul se invârtea, trupul cauta un echilibru; dupa un ceas, te apuca o durere cumplita in sale, matele se incolaceau; dupa doua ceasuri, te gândeai la caznele inchizitiei – dar nu murea intotdeauna!”
”In Olanda, la intrarea in sate, veti citi inscriptia”Când apune soarele, toti fumatorii care trec pe uliti, trebuie sa aiba lulelele acoperite cu capac”. E oprit a se tranversa satul cu caruta sau cu vitele ca sa nu se murdareasca ulitele. Ce surprindere mai mare poate fi pentru un Român ce ar trece prin Olanda decât vizita unui grajd de vite? Multi dintre noi, care au lant de aur la ceas, s-ar simti multumit sa aibe o camera curata, cum au vacile olandeze. Pe uliti, nici o zdreanta aruncata, nici un miros urât, nici o mâna intinsa de cersetor pomangiu...”
--> -->
Dupa 150 de ani, evolutie: de la caruta cu coviltir la ”mosina”.
Si cersetoria pe linie continua
Dinspre oras catre periferie, depasesti sau nu – depinde de (auto)vehicul – sir de cersetori. Rromi sau mai putin, acestia supramarcheaza linia continua a soselelor. De obicei, la semafor dai ”vama” caci ignorând mâna-ntinsa, risti sa-ti ”strapunga” imaginea, sa-ti bage-n sperieti insotitorul sau copiii. La cersetori, etapele de umil si violent se succed repede. Si pentru ca mai ai de ales si alternativa la incidenta cu legea (daca nu-l protejezi), gasesti avantajoasa doar incidenta cu cersetorul. Nu inseamna ca ai avut o zi buna daca ai prins verde la toate semafoarele, caci ajungând acasa, fie cineva te-a cautat fie cineva va sosi! Acelasi: cersetorul. Carutelor cu coviltir, cam demodate, le-au luat locul ”mosinile” care, la intrarea in oricare este satul acela, sunt trase pe dreapta. Isi impart responsabilitatile, isi atârna de gât sarcina: sinistrat, handicapat sau copilul. Si ramân consecventi pâna la expirarea zilei de munca. In ceea ce te priveste, zilnic ti se pune la indoiala pretinsa si tot mai mult incercata-ti ospitalitate. Româneasca – fireste! Sau prostie. In ceea ce te priveste, economia lor de piata functioneaza: institutia cersetoriei aduce profituri, se dezvolta, si este recunoscuta. Sigur au program si strategie.
Alternativ, te sufoca si diversi agenti comerciali. Abuzând de ospitalitatea (sau prostia) sus amintita – stilul este occidental! De expresie româna! Adevarate magazine mobile – pe linia continua! Cum cersetorii.
Economia de piata este peste tot. Este dragostea noastra, este amanta noastra; este cu cu noi, este in noi – de aceea nu se vede?
Ce ne lipseste noua – ca mutatii de constiinta s-au produs pe ici dar mai ales pe colo; si un fel de incrucisari abstracte. Cersetorii s-au inmultit dar nu neaparat pe ramura (pe ”traditie”). Tiganii s-au inmultit si ei ca oameni de afaceri, unii prosperi. Spre deosebire de cersetorii ”nostri” – cersetorii lor sunt intr-un regres numerar sau oricum, nu direct proportional cu dezvoltarea lor numerica.
Avem sansa sa devenim minoritate? Ca saraci suntem cam cum pe la 1800: ”vezi trenul sosind si-ti vine sa te dai la o parte! Pentru a evita imbulzeala, la aceasta reprezentatie, pretul intarii va fi doi lei...” – adica gratis si cu loc asigurat! Independenti vom ramâne cam cum suntem acum: independenti si unul fata de celalalt. Mai ramâne sa stabileasca Puterea coeficientul de solidaritate cu Noi. De contat, asta da – pot conta pe noi toate puterile!
(texte si foto publicate in urma cu 10 ani)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu