21 iulie 2009

Un gând pierdut...


-->
(Destinatar – aproape – inexistent)

Servus! Sunt servul tau. Originea sta in disponibilitatea actului de servitute in cadrul relatiilor primare. ”Servus” sau ”te rog sa ma umilesti” – invitatie cât se poate de onorata.
Blestem, osânda constientizata sau nu, spunem acelasi lucru cum o rugaciune: servus. Subconstientul nostru este aservit.
Coruptia incepe cu o floare. Oferita. Si este de ordin sentimental. In conditii normale, impresioneaza. Si... mai cumperi un buchet! Faza a treia: oferi direct contravaloarea orhideei. Sau a mai multor orhidee.
”Am uitat insa – despre ce serviciu era vorba?!”... Sau contraserviciu...
Operatia se repeta de la prima floare, prima tigara, prima cafea... De la prima butelie de vin pânâ la mai multe ”shell”-uri.
Din exercitiile facute, putem deduce: coruptii sunt, totusi, doar o minoritate. Supradeduceti (!): corupatorii trec printr-o criza de identitate. Adica majoritatea – ”servus”!
(text publicat in urma cu 10 ani)

Niciun comentariu: